Concluzii cheie
Mișcarea ar putea reduce costurile actuale de plată digitală pentru comercianți cu până la jumătate, poziționând euro digital ca o alternativă mai ieftină la rețelele existente de carduri.
În același timp, BCE încearcă să prevină transferurile de fonduri la scară largă din băncile comerciale. Aceasta ia în considerare o limită individuală de deținere de 3.000 € pentru euro digital, o măsură de protecție care ar putea însemna totuși până la 700 miliarde € retrase din depozitele bancare. Cu toate acestea, banca centrală susține că o astfel de ieșire de fonduri nu ar amenința stabilitatea financiară generală.
Un pilon central al proiectului este replicarea caracteristicilor cheie ale numerarului în formă digitală. BCE dorește ca euro digital să funcționeze offline, permițând tranzacții fără conexiune la internet. În acest mod, doar plătitorul și beneficiarul ar cunoaște detaliile tranzacției. Eurosistemul nu ar putea urmări achizițiile sau identifica utilizatorii.
Funcționalitatea offline s-ar baza pe elemente hardware securizate încorporate în smartphone-uri sau carduri de plată, permițând plăți în timpul întreruperilor de curent sau în zone cu acoperire mobilă slabă. Chiar și online, sistemul s-ar baza pe criptare și pseudonimizare pentru a asigura că datele tranzacțiilor nu pot fi legate direct de persoane fizice de către banca centrală.
Pentru a aborda preocupările legate de dezintermedierea bancară, BCE a conceput mecanisme automate de control.
Sub plafonul propus de 3.000 €, persoanele fizice nu ar putea deține euro digitali nelimitați. Dacă o plată împinge un utilizator peste limită, așa-numitul mecanism „cascadă" ar transfera automat suma excedentară în contul bancar comercial asociat al persoanei.
Procesul invers s-ar aplica și el. Dacă un utilizator face o plată mai mare decât soldul său de euro digital, sistemul ar extrage automat fondurile rămase din contul bancar pentru a finaliza tranzacția.
Întreprinderile și autoritățile publice s-ar confrunta cu o limită de deținere zero. Orice euro digitali pe care îi primesc ar fi convertiți instantaneu în depozite bancare comerciale, asigurând că noul sistem nu concurează cu activitatea tradițională de atragere a depozitelor.
BCE argumentează că euro digital este și un proiect geopolitic. În prezent, 13 din cele 20 de țări din zona euro se bazează în întregime pe furnizori de plăți non-europeni, cum ar fi Visa și Mastercard, pentru tranzacții digitale.
Prin crearea „șinelor" de plată europene, banca centrală își propune să reducă dependența de infrastructura străină. Euro digital este, de asemenea, prezentat ca o alternativă din sectorul public la stablecoin-urile private și alte cripto-active, oferind sprijinul băncii centrale și supraveghere reglementară.
Conform structurii propuse, Eurosistemul ar acoperi costurile infrastructurii de bază, estimate la aproximativ 1,3 miliarde € pentru configurarea inițială. Băncile comerciale ar gestiona distribuția și serviciile pentru clienți.
Dacă legislația UE este aprobată în 2026, o fază pilot care implică bănci și comercianți selectați ar putea începe la mijlocul anului 2027.
Important, euro digital nu ar genera dobândă. BCE intenționează ca acesta să funcționeze pur ca mijloc de plată, nu ca vehicul de economisire, consolidându-și rolul de echivalent digital al numerarului, mai degrabă decât un produs de depozit concurent.
Pe măsură ce discuțiile legislative continuă, echilibrul dintre inovație, stabilitate financiară, confidențialitate și autonomie strategică va rămâne în centrul dezbaterii europene privind moneda digitală.
Informațiile furnizate în acest articol sunt doar în scop educațional și nu constituie sfaturi financiare, de investiții sau de tranzacționare. Coindoo.com nu susține și nu recomandă nicio strategie de investiții specifică sau criptomonedă. Efectuați întotdeauna propria cercetare și consultați un consilier financiar autorizat înainte de a lua orice decizie de investiții.
Articolul Europe's Digital Euro Push Promises Cheaper Payments and Cash-Like Privacy a apărut prima dată pe Coindoo.


