Arta ca Esențială: Spargerea Culturii Valorii Temporare

Arta și cultura primesc atenție în fiecare februarie, deoarece aceasta este luna dedicată lor. Dar de ce aprecierea noastră pare să fie doar temporară?

După colorata Lună Națională a Artelor, se pare că entuziasmul ei se estompează pur și simplu.

Există multe motive și răspunsuri la această întrebare dacă le rezumăm. Poate că apreciem mai mult festivalurile mari decât creația de zi cu zi. Odată ce tăierea panglicii și focurile de artificii s-au terminat, munca este și ea terminată, nu mai există niciun stimulent pentru public să privească arta în zilele obișnuite. 

Uneori, vedem arta doar ca o decorațiune pentru o ocazie și nu ca o parte importantă a dezvoltării societății. Din acest motiv, când nu mai există "sărbătoare", mulți nu mai văd niciun motiv să îi acorde spațiu. Nu este înrădăcinată în sistemul nostru ca un serviciu esențial precum economia sau sănătatea, astfel încât poate fi ușor pusă deoparte în buget și atenție.

Ne lipsesc, de asemenea, centre de artă deschise și active pe tot parcursul anului în afara Metro Manila.

Apelul nostru ar trebui să fie să nu limităm arta doar la aspect "estetic". Să o folosim în predarea științei, a climei, sau să o folosim ca parte a formării mișcărilor tinerilor. 

Ca instituție principală care promovează și protejează arta și identitatea, orientările National Commission for Culture and Arts (NCCA) sunt importante pentru ca arta să nu rămână doar o activitate separată. Construirea unei comunități de artiști care conversează și își demonstrează regulat talentul este mai eficientă decât o sărbătoare unică. Sub conducerea lor, trebuie să promovăm ca arta și cultura să devină parte integrantă a politicilor noastre în educație, mediu și administrație locală. În acest fel, ne putem asigura că există fonduri, atenție și apreciere suficiente alocate pentru aceasta

În final, arta nu ar trebui tratată ca o decorațiune de Crăciun care este scoasă doar când vine februarie și ascunsă din nou când vine martie. A o trata ca pe un eveniment "sezonier" este o insultă la adresa identității noastre și la profunzimea culturii noastre. Dacă permitem artei să devină doar o umbră în lunile următoare, ne furăm șansa de a vedea lumea dintr-o perspectivă mai profundă. Arta nu este doar o distracție temporară; este fundația solidă a conștiinței noastre colective pe care trebuie să o apărăm și să o îmbogățim în fiecare zi a anului.

Să nu lăsăm flacăra creativității noastre să se stingă doar prin întoarcerea unei pagini din calendar. Provocarea pentru fiecare dintre noi este ca aprecierea artei să devină parte a sistemului nostru zilnic. În loc să fie ultima prioritate, ar trebui să devină partener în fiecare cauză, în fiecare clasă și pe fiecare stradă. Pentru că adevăratul succes al artei nu se măsoară în zgomotul unui festival de o lună, ci în modul în care continuă să ne schimbe viața, să ne consolideze principiile și să aprindă spiritul nostru filipinez, indiferent de lună sau sezon.